marți, 31 august 2010

miercuri, 18 august 2010

"Ce faci ?"

Ma asteapta o saptamana plina de formaltati. Ma duc la nunta la sora-mea unde cu siguranta acestea vor curge de vor umple paharul care apoi va da peste el.

In topul formalilor stupide se afla se afla intrebarea "Ce faci ?" si bineinteles variatiile ei : "ce mai faci ?" (adica ce-ai mai facut de la ultima mea intrebare stupida), "cum o mai duci?" etc. Daca circumstantele ma forteaza spre asemenea formalitati prefer sa folosesc intrebarea "cum esti ?" care mi se pare( din motive, evident, subiective) mai putin stupida. Tocmai din cauza bagajului de futilitate si ridicol cu care vine intrebarea asta consider salutul o necesitate...pentru ca acesta poate inlocui o comunicare ipocrita. In loc de "intrebare :ce mai faci ?, raspuns : uite, frec menta " discutia se paote rezuma la : "unul : buna!, altul : buna!".

Este foarte frustrant sa inventezi intrebari ipocrite, adica sa intretii o discutie cu tot felul de lucrui care nu te intereseaza. Tocmai de asta io prefer sa tac, lucru care totusi nu e suficient de fiecare data pentru ca aproapele meu vede in
formalitati o buna metoda de socializare. Si pentru ca metoda asta-i foarte
ieftina si la indemana oricui( ma rog, nu si a mea...pentru mine e greu sa inventez intrebari ipocrite pentru a intretine o discutie) majoritatea o practica . Prin urmare sunt deseori nevoit sa inventez raspunsuri, care totusi nu-s la fel de ipocrite tocmai pentru ca sunt raspunsuri, dar sunt la fel de futile si frustrante. Cel mai greu e sa raspunzi la intrebarea "ce faci ?". Asta pentru ca tre' sa te gandesti ce alta actiune mai faci in afara de cea evidenta pentru ca nu-i poti raspunde omului "tocmai m-am intalnit cu tine, care m-ai angajat itnr-o discutie...probabil ipocrita"; e gru sa spui si ce faceai exact in momentul in care te-o itnrerupt pentru ca asta ar presupune ca el are ceva probleme cu vederea, dar totusi, cand se paote, aleg varianta asta. Doar ca uneori nu se paote si atunci intru in hora si dau cel mai tampit raspuns posibil, mai tampit decat insasi intrebarea :"Bine !". Oricum, sansele ca la intrebarea stupida "ce faci?" sa primesti raspunsul "bine!" sunt foarte mari asa ca nimeni nu este surprins, asta-i scenariu si trebuie jucat indiferent cat e de prost.

Adevarata incercare apare in momentul cand dupa intrebarea "ce faci?" (sau dupa inca alte doua intrebari pe masura acesteia) vine intrebarea "Si, ce mai faci tu ?" Draci, e greu, greu sa raspunzi la asta. Pe langa problemele de mai sus acuma tre' sa ai grija sa nu mai dai acelasi raspuns pe care tocmai l-ai dat. Probabil asa
ar fi cel mai bine, paote se simte aproapele, dar uite ca io nu pot asa ca tre' sa caut un alt raspuns futil si de data asta nu pot sa scuip :"bine !".
Poate fi ceva mai grotesc decat sa pui aceeasi intrebare tampita de doua ori, uneori si fara pauza? Raspunsule ste da, exista totusi ceva si mai grotesc si anume atunci cand dupa tampenia "ce faci ?" urmeaza: "altceva, ce mai faci"? Asta e mama lor. Intrebare care nu necesita comentarii, daca n-as fi pacifist de felul meu as zice ca astia trebuie pocniti . Alta formalitate cel putin la fel de stupida e pupatul pe obraz, formalitate care imi repugna inca de cand eram copil. In cazul asta ipocrizia e atat de mare incat a devenit fatisa, de cele mai mutle ori actul pupatului pe obraz nu este altceva decat o simulare. Numai occidentalii puteau pune in practica un asa mijloc de salut infect. Cat de elegate sunt saluturile traditionale orientale !!! Prin urmare, de multe ori aleg sa nu ies din camera cand ne viziteaza rudele, in special cele cu care nu prea am tangete. Lucu care imi sperie parintii si care ii conduce spre tragica intrebare :" Ce-o fi de el in viata ?":)

Cum ziceam, ma asteapta o saptamana grea, unde pe langa cele enumerate mai sus se adauga si formalitatile religioase implicate de o cununie religioasa.

sâmbătă, 14 august 2010

Aberatii


In gandul meu sunt dumnezeu, pot sa fac orice. Acuma am ales sa stau la masa intr-un bar...de fapt nu e bar, din comoditate am ales sa stau itnr-o carciuma de la marginea Londrei pe care am construit-o in urma cu cateva luni pe cand citeam Sherlock Holmes.Cam neinspirat si la vremea aia, nu prea stiam cum arata un bar englezesc in sec. al XIX-lea asa ca l-am construit in graba din ce mi-a venit la mana, sau ma rog, la gand. Mesele sunt grosolane, din lemn nelacuit si-s asezate pe o parte ca intr-un mic restaurant fast-food... apoi de partea celalta se afla un bar tipic secolului XX cu un barman imbracat ca un chelner. Un adevarat kitch barul asta al meu. Amuzant era sa-l fi vazut pe Sherlok intrand in ciudatenia asta de camera fara sa observe nimic nelalocul lui. Dar nu avea el cum sa observe asa ceva, pentru ca urma planul maretului lui dumnezeu, Arthur Conan Doyle. Draci, nu mai stiu pentru ce am intrat in asta carciuma-bar cu mese de lemn nelacuit de un maro ceva mai inchis decat fondul acstei pagini, cert e ca nu sunt tocmai in gandul meu... cauza acestui bar e Arthur asa ca plec.

vineri, 13 august 2010

Regula profetiilor



Unul din argumentele principale invocate de crestini pentru a demonstra validitatea Bibliei sunt profetiile. Am auzit multe persoane spunand ca au trecut prin perioade in care s-au indoit de autoritatea acestei carti dar acuratetea cu care profetiile s-au implinit i-au adus din nou " pe calea cea buna ".

Un astfel de argument ridica multe probleme. Prima este eroarea logica pe care o comite si anume generalizarea pripita. Chiar daca profetiile s-ar fi implinit in cele mai mici detalii (evident, nu e cazul) asta nu ar reusi sa aduca restul aberatiilor la nivel de adevar absolut. Daca prin absurd s-ar demonstra ca profetiile din cartera lui Daniel chiar au fost scrise in secolul VI BC, asta nu ar transforma bolta cereasca intr-un suport solid in care stau infipte stelele, viteza luminii ar ramane la fel de limitata si astfel stelele ne-ar arata in continuare varsta imensa a universului, aberatiile legate de potop ar ramane la fel de ridicole, egiptenii si civilizatiile mesopotamiene nedisparand de pe harta pe la jumatatea milienului III din cauza unui potop global etc.

Apoi vine a doua problema : daca am accepta profetiile Bibliei am fi nevoiti sa acceptam si alte sute de profetii ne-biblice tocmai pentru ca au ceva in comun : sunt vagi si folosesc simboluri, astfel nu au cum sa se insele, tocmai pentru ca asta le permite sa fi interpretate si reinterpretate. Daca nu s-a intamplat inseamna ca am interpretat gresit, deci sa reinterpretam ! Profetiile care nu respecta aceasta "regula a profetiilor" sunt din start sortite esecului, cu cat sunt mai precise cu atat sansa de a gresi creste. Un exemplu celebru in acest caz este "Marea dezanagire" din 1844. Conform pastorului baptist William Miller, in acest an se sfarseau cele 2300 de zile de care pomenea Daniel 8:14 : Si el mi-a zis: "Pana vor trece doua mii trei sute de seri si dimineti; apoi Sfantul Locas va fi curatat!". In interpretarea lui, sfantul locas era Pamntul iar curatirea lui urma sa se faca prin a doua venirea a lui Isus. Evident, profetia nu s-a implinit iar din aceasta dezamagire a luat nastere o noua biserica, Biserica Adventista de ziua a saptea care a concluzionat ca sfantul lacas nu era pamantul ci sanctuarul ceresc si deci in 1844 Isus intra in sfanta sfintelor (acesta fiind locul pe care il reprezenta camera cu acelasi nume din templul evreiesc) si incepe judecata (una mai speciala, nu cea de apoi). E interesant cum stiu unii ce face Dumnezeu si cum Isus are grija ca pe 22 Octombrie 1844 sa intre in cea mai sfanta camera ca avocat al apararii, iar YHWH ca judecator. Tot aceasta religie interpreteaza cei 1260 de ani ca reprezentant dominatia papala, acestia incepand in 538 si sfarsind in 1798, perioada pe care Isaac Newton o vede incepand in 800 si sfarsind in 2060 odata cu intreaga lume. Intrebarea care se pune acum este : cu ce sunt aceste profetii mai exacte decat, spre exemplu, cele ale lui Nostradamus ? Ei bine, pentru ca ambele respecta " regula profetiilor " sunt la fel de exacte, NOT. O mostra din aceste profetii :

" Anul 1999 sapte luni
Din cer va veni marele Rege al Terorii.
Ca sa reinvie marele rege al Mongolilor.
Inainte si dupa, Marte domneste prin noroc.

La 45 de grade cerul va arde,
Focul sa se apropie de marele oras:
Intr-o clipa o flacara mare va creste,
Cand unul va cere dovada de la Normanzi."

Probabil ca ghiciti cum "s-a implinit" aceasta profetie. Asa e, 11 septembrie 2001. New York, marele oras, aproape de 45 grade lat. nordica, flacara…din cer, si alte fortari de genul asta. Daca cele din Biblie par mai exacte decat asta e doar pentru ca acolo se da o perioada cu icneput si sfarsit ambiguu pe cand aici se da un an fix. A fost si Nostradamus inspirat de Dumnezeu ?
Mi-ar fi placut sa cred ca exista ceva mistic in toata povestea asta cu profetiile dar faptele nu ma lasa sa cred asta. Daca profetiile nu respecta "regula profetiei" si deci, nu sunt vagi si pline de simboluri, atunci se dovedesc a fi falsuri (de exemplu profetiile de la Kremna).

Sa reveinm la profetiile biblice. Cea mai mare problema pe care o ridica argumentul profetiilor este chiar invaliditatea acestora. De exemplu profetiile din Daniel sunt profetii ex eventu, pentru ca aceasta carte a fost scrisa undeva in jurul anului 165 BC si nu in secolul VI cum pretind o parte din crestini. Concluzie la care s-a ajuns prin observarea erorilor istorice pe care le face autorul cartii tocmai in privinta secolul VI (perioada in care se pretinde a fi scrisa), iar in privinta perioadei grecesti ofera chiar detalii si acestea corecte. Concluzia poate fi numai una. Un exemplu de eroare istorica (probabil si cea mai mare) este numele imparatului care cucereste Babilonul. Autorul cartii Daniel il numeste Darisum medul, dar istoria ne spune clar ca era vorba de Cirus II sau Cirus al Persiei.

Inca de cand eram copil mi-au sarit in ochi textele de genul "si Isus a facut cutare ca sa implineasca profetia". Nu intelegeam eu de ce trebuia el sa se ingrijeaza de aspectul asta. Din moment ce el era alesul implinirea profetiei trebuia sa curga de la sine. Dar pentru ca nimeni nu-si punea problema asta m-am gandit ca-mi pun eu itreberi ridicole. Ei bine, lucrurile s-au mai lamurit intre timp, dupa ce am aflat cate ceva despre modul in care au fost scrise evangheliile. Nu era aceasta grija lui Isus ci a "constructorilor de mituri", care in ravna lor aveau grija ca profetiile sa fie implinite si din exces de zel o mai si dadeau in bara. Astfel citind versiunea greaca a scripturii si nu pe cea evreiasca au ajuns la concluzia ca mesia se va naste dintr-o fecioara, ori termenul folosit in Isaia 7 :14 era almah care inseamna femeie tanara.
Chiar daca am admite ca evangheliile relateaza strict evenimente istorice (evident fals din moment ce fiecare are o proprie versiune a istoriei), cat de greu i-ar fi fost lui Isus sa "implineasca" profetiile, mai ales ca evangheliile accentueaza preocuparea lui pentru aceasta activitate ? (spre exemplu Matei 21 : 2-5). O alta intrebare care mi-o puneam in perioada mea de crestinatate era legata tot de acest verset : de ce il chema pe mesia Isus si nu Emanuel, ca doar asa spuneau profetiile ?

Totusi, in Biblie exista si profetii detailiate si care nu sunt ex eventu, de exemplu in Ezechel cap. 26. Singura ei problema este ca nu se implineste. Alte cateva exemple de aceeasi culoare ar fi ; Gen.4 :12-Gen.4 :17 sau Ieremia 36 :30-2 Regi 24 :6 .

joi, 5 august 2010

Stapanul naturii


" Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant.} Gen. 1, 26

Sunt curios ce aveau preotii evrei in cap cand au nascocit versetu asta, mai exact ce intelegeau ei prin " a stapani ". Daca tinem cont ca nascocirea a avut loc undeva in timpul sau imediat dupa robia babiloniana (vezi ipoteza documentara - http://en.wikipedia.org/wiki/Documentary_hypothesis) o sa le intelegem frustrarea si dorinta lor de stapanire si putem sa inchidem ochii – timpuri vechi, gandire primitiva. Mai greu de inteles sunt insa crestinii zilelor noastre (si nu numai) care inca se cred stapanii naturii, cireasa de pe tort, capodopera lui YHWH.

Sa recapitulam : YHWH s-a gandit ca ar fi frumos sa aiba niste sclavi care sa-l proslaveasca si pentru ca era atotputernic dorintele-i au prins viata si iata-ne ! Dar pentru ca si-a iubit creatia s-a gandit sa-i ofere si ei placerea de a stapani asa ca i-a facut niste sclavi : animalele. Si uite cat de simplu si frumos se leaga lucrurile ! Acuma intrebarea evidenta e : cum stapanim noi pestii marii , pasarile cerului, pamantul si taratoarele lui ? Pai sa vedem : pentru pasari avem pusti, pentru pesti avem harpoane, carlgie si plase iar pentru Pamant avem utilaje. Deci da, asa este, suntem stapani ! O lume perfecta cu niste proprietari minunati.

Aceasta mentalitate bolnava ofera omului o viziune deformata asupra lumii. Omul isi pierde astfel respectul pentru ceea ce inseamna viata si se crede indreptatit sa actioneze asupra naturii dupa bunul lui plac pentru ca asta face un stapan. Traind intr-un mediu unde atat familia cat si majoritatea prietenilor mei sunt crestini, sunt de cele mai multe ori scarbit tocmai de atitudinea crestinului fata de natura. Un dezgust declansat in special de contrastul dintre aceasta atitudine si moralitatea lor. Mi-e dat sa vad oamnei care stiu ce inseamna respectul pentru semeni, stiu sa aprecieze frumosul dar nu inteleg nimic din ceea ce inseamna viata animala sau chiar vegetala. Si asta tocmai din cauza mizerabilei idei de " stapan al naturi ", care ii orbeste. Nu este o intamplare ca vanatul ca hobby este preponderent in tarile cu o istorie crestina. Din fericire exista multi iubitori de animale si in randul crestinilor care chiar daca nu reusesc sa scape de aceasta forma, atitudinea lor fata de natura iese din paradigma eronata a " buricului naturii " .

Un alt lucru care mie imi provoaca dezgust are loc in momentul cand stapanii naturii incep sa-si regurgiteze prostiile, la contactul cu iubitorii de animale. Ipocriziile lor suna cam astfel : " vai, uite cati bani cheltuiesc pentru animale si in Africa oamneii mor de foame ! " sau " iubeste animalele dar pe oamnei i-ar ucide din priviri " . Nu stiu cum de crestinii nu isi dau seama cat de mult se aseamana cu Iuda, tipul ipocritului in mentalitatea crestina, cand spun asta. Prima treapta pentru compasiunea fata de oamnei se face prin compasiunea fata de animale, tocmai pentru ca sunt niste fiinte care nu au cum sa se murdareasca, spre deosebire de "stapani". Concuzia : "stapanii naturi" sunt niste ipocriti, pentru ca nu poti iubi omul fara sa iubesti animalele iar pe acestea din urma nu le poti iubi consideandu-te stapanul lor.

Iar YHWH isi pastraza caracterul paradoxal cu care ne-a obisnuit. El a creat viata dar se pare ca nu a apucat sa o inteleaga. De fapt, poate ca asta explica foarte bine acel " noi " din textul de la inceput. Nu ne-o fi facut el ci echipa lui de olari-geneticieni.

In incheiere un citat forte frumos ce-i apartine naturalistului Henry Beston:

Avem nevoie de un concept mai intelept si poate chiar mistic asupra animalelor. Izolat de universul naturii si traind intr-o artificialitate complicata, omul sondeaza creaturile prin ochelarii propriei cunostine si vede astfel o pana marita si o imagine de ansamblu distorsionata. Le sprijinim pentru ca nu sunt complete, pentru soarta lor tragica de a fi atat de mult sub noi. Si aici gresim, gresim grav. Pentru ca animalele nu trebuie masurate de om. Intr-o lume mai veche si mai completa decat a noastra ele se misca finalizate si complete, inzestrate cu extensii ale simturilor pe care noi le-am pierdut sau pe care nu l-am atins niciodata, traind dupa voci pe care niciodata nu le vom auzi. Nu ne sunt frati si nici subalterni ; ele sunt alte natiuni prinse impreuna cu noi in plasa vietii si a timpului, colegi prizonieri ai splendorii si travaliului pamantului.