sâmbătă, 25 septembrie 2010

Scara din brad

Aveam cândva o scară într-un brad
şi îmi plăcea să-i tot adaug câte-o traptă
urcam spre cer sperând c-am să aud din nou o şoaptă
trecând deasupra mea în suflet de nomad.

Priveam prin ramurile-i verzi spre lume
iar dup-un timp mi se părea că-i amăruie
urcam în vârf şi c-un ciocan în palme
mai înfigeam în scorţa alte două cuie.

Am plâns când am aflat câ nu-mi pot face casă
căci casele se fac în pomi cu ramura bogată,
copaci rotunzi şi cu tulpina găunoasă
şi nicidecum în brazii ce spre cer se-ndreaptă.

Şi mă prindeam cu pumni-mi mici de crengile-i cu ace
priveam în jur cum vântul suflă copacii să-i dezbrace
şi inspirând sub ramurile-i dese mirosul dulce de răşină
trist ascultam cum picurii de ploaie se lasă peste lume în cortină.

Pe-atunci credeam că bradul e un fus din mare
a cărui scară urcă infinit prin străluciri de neguri,
prin raze dulci şi reci ce curg în scoarţă râuri
o scară ce în verde îşi agaţă, sufletul de zare .

Credeam că-n nopţi aprinse de smarald, când vântul suflă doruri
se torc poveşti în jurul ei, din caiere de ceruri
iar timpul obosit de zbor îşi face cuib pe trepte ude
şi cum prin ramuri trec, zbuciume stinse, ecouri de copil, aude.


Azi, bradul a căzut,
în mine;
pe scara lui din trepte unde,
cobor în neguri
îmi place acum,
să mă opresc,
sa aprind chibrite şi să le vad cum cad în gol

lumina lor,
se prinde-adânc
în rănile pereţilor.

luni, 13 septembrie 2010

Determinism si haos

Nu inteleg cum ar putea sa demonstreze cineva ca universul nostru nu este determinist sau ca noi, ca persoane, nu suntem determinate. Viata noastra se desfsoara linear, ca o apa ce curge la vale intr-un singur flux. Desi exista multe locuri de cotitura, legile fizicii ii vor arata intotdeauna pe unde trebuie sa o ia. Cu ce e diferit firul vietii noastre? Poate ca liberul arbitru nu e decat iluzia ce se naste din neintelegerea legilor universale ce ne ghideaza. Sa fie asta tao, de care ne vorbesc taoistii, aceasta cale inevitabila ? Sau poate ca tao apare doar atunci cand dispare iluzia de liber arbitru, atunci cand aceasta iluzie nu mai viruseaza legile universale si omul "inainteaza in viata fara sa inainteze"(adica fara sa depuna efort inaintand, la fel cum nu depunde efort - nu unul constient - in cresterea biologica).

Trecand de o rascruce, ce garantie am eu ca puteam alege si alt drum decat cel pe care tocmai l-am ales din moment ce alegerea este ireversibila? Astfel, ajuns la finalul vietii ce altceva am sa vad in spatele meu decat o dara lipicoasa ca cele lasate de melci ? Cum as putea fi eu sigur ca acea dara putea arata si altfel ?

De fapt ce inseamna liber arbitru ? Daca am in fata mea 3 butoane un liber arbitru perfect inseamna ca fiecre buton are probabilitatea de a fi ales egala cu 1/3 ? Daca da atuci alternativa la determinism ar fi haosul. Daca aleg butonul 1 iar apoi se da timpul inapoi fara ca eu sa fiu constient, as mai alege tot butonul 1 sau as alege aleator unul din cele 3? Mai exista si alta varianta in afara de acestea doua, determinism si haos? Poate ca mai exista si posibilitate ca dupa foarte multe astfel de alegeri numarul alegerilor per buton sa difere intre ele. Adica dupa 20 de incercari as alege de 13 ori butonul 1 de 4 ori butonul 2 si de 3 ori butonul 3. Ar inseamna asta ca omul este determinat sa aleaga butonul 1 dar totusi are o farama de liber arbitru care ii permite sa aleaga 2 sau 3? Ei bine, nu prea.Pentru ca daca ar trebui sa separam acest liber arbitru de determinism am ramane tot cu o pura alegere aleatorie; probabilitatea alegerii butoanelor nefiind egala doar pentru ca determinismul strica acest echilibru probabilistic. Oricum am lua-o liberul arbitru ramane tot o iluzie.
Totusi, tind sa cred ca dupa nenumarate derulari as alege mereu acelasi buton. Adica tot determinismul mi se pare mai plauzibil.

Dar poate ca liberul arbitru exista, el nefiind altceva decat posibilitatea pe care o avem de a rupe acest sir de cauza-efect, posibilitatea de a indeparta iluziile. Poate asta este iluminarea. Sau paote suntem doar nsite robotei prinsi in aceasta panza de haos si determinism.

duminică, 12 septembrie 2010

Depresie

Paşii i-ai uitat iar prin săli de piatră
se zvărcolesc acum în gurile nopţii
se sting.
În ochii-ţi străpunşi camera se reflectă goală
se închid pereţii de sticlă neagră pe sufletul claustrofob
se strâng.
Lacrimi stinse ţi se lipesc de fereastră
şi încrustează în ea dâre de sare
le sapă.
Cu buzele îti săruţi genunchii lipiţi
iar dansuri vertiginoase cutremură pieptul
spasmodic.
Fluture cu aripi şterse de praf
cobori adormind în neant
spre dimineaţă.
Şi urmele lacrimilor nu se mai văd
au apărut totuşi în plapuma ta
forme adânci.

joi, 2 septembrie 2010

Fabrica de roboti



Stim ca majoritatea actiunilor noastre sunt produse ale subconstientului. Putinul care ne mai ramane obisnuim sa-l numim liber arbitru. Doar ca dupa anumite studii chiar si acesta nu este altceva decat o iluzie, un produs al mintii noastre. Anumite experimente arata ca pana si deciziile aleatorii sunt produsul subconstientului acestea fiind luate inainte de a fi constientizate, constientizarea lor nefiind altceva decat iluzia ca noi am luat acea decizie (Pentru cinefili, recomand filmul The Thirteenth Floor ).

Implicatiile morale sunt imense pentru ca intreg sistemul juridic sta pe ideea de liber-arbitru iar daca acesta din urma nu este decat o iluzie intreg sistemul se prabuseste. Cum ai putea sa judeci o fiinta care nu este altceva decat produsul genelor sub influenta circumstantelor ? Poate suna improbabil dar sa ne imaginam intreaga problema sub o forma numerica. Ne nastem ca o combinatie lunga de cifre, atat de lunga incat fiecare fiinta ce se naste este un unicat. Apoi, sub influenta haotica a circumstantelor numarul devine din ce in ce mai mare. Fiecare actiune noua rezulta din interactiunea numarului curent cu noile circumstante. Astfel nu scriu acuma pentru ca am ales sa scriu, ci pentru ca in numarul meu de la nastere erau incifrate, printre altele, predispozitia spre cunoastere, spre noastalgie, introveritre (cu tot ce tine de ea) etc. Sub actiunea circumstantelor numarul s-a modificat continuu pastrand proprietatile lui initiale. Astfel in fata circumstantelor de astazi era imperios ca eu sa scriu ce scriu acuma, asta imi "dicteaza" numarul meu. Mia interesant e ca circumstantele au mers intr-o directie oarecum diferita de numarul de nastere asa ca acum sunt un pendul intre idealism si materialism.

Intrebare: as putea alege acum sa incetez sa mai scriu ? Evident ca da, dar inseamna asta ca am liber-arbitru? Nu neaparat. Nu am ales eu sa pun intrebarea, ea a venit ca un efect la ceea ce am spus mai sus; astfel sub circumstantele scrierii acestor idei sunt pus in fata unei decizii. Ma opresc sau nu din scris? Alegerea o sa depinda direct de numarul meu curent. Nici macar nu-i vorba de probabilitate pentru ca sunt "predestinat" sa nu ma opresc...sau sa ma opresc. Oricare ar fi alegerea, ea face parte din "destinul" meu. La fel cum poti preciza actiunile unui robot in functie de anumite circumstante, la fel se paote face si cu omul. Singura diferenta este ca numarul robotului este mult mai mic, cel uman fiind mult prea mare pentru intelegerea noastra actuala.

Cum ramane cu sistemul juridic? Pai toti robotii converg spre un anumit tipar. Pentru anomalii exista inchisori sau ospicii.

P.S. Evident, pendulul se afla in dreptul materialismului.