luni, 25 octombrie 2010
In liniste
Singurul lucru pentru care merita sa lupti e linistea. Restul luptelor nu sunt decat niste imitatii ridicole si deformate ale acestei lupte. Intreaga viata e o agonie, o pendulare asimetrica ce se incheie in echilibru, singura liniste de care avem cu totii parte, in mod egal. De ce sa luptam pentru linistea in existenta atunci ? Pentru ca, totusi, s-ar putea sa-i fie superioare celei inexistentiale.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
daca lupti pt ea ce liniste mai e atunci? iluzii...
RăspundețiȘtergerelupti pana o atingi; lupti in sensu ca te antrenezi, iti antrenezi mintea pentru liniste;
RăspundețiȘtergereDegeaba lupti pt liniste, ca sa obtii linistea trebuie... sa "let go" (inclusiv pursuitului pentru liniste)!
RăspundețiȘtergereDe acord, da' ca sa ajungi la nivelul in care poti face asta tre' sa treci prin niste etape, drumul initiatic. Si etapele alea sunt un fel de antrenament, un fel de lupta.
RăspundețiȘtergereDaca mergi in sens invers, ajungi in pula!
RăspundețiȘtergerecare sens invers ?
RăspundețiȘtergereSau in sens giratoriu :)
RăspundețiȘtergereadi spune de repetare (care nu e accelerare - c2) a experimentarii(m). cred ca am mai zis (repetarea :). ce daca. prea e restransa si ignorata. propria existenta, mc2. ignorata.
RăspundețiȘtergerelinistea este fondul pentru bucurie. ca pauzele in cantece.
frumosule. nu iti spun degeaba asa. este cea mai realitate dintre visuri. daca poti percepe ceva cat mai concret nu iluzoriu, este frumosul.
Frumosul neiluzoriu ?:)
RăspundețiȘtergereNu. frumusetea e cat se poate de relativa, deci cat se paote de iluzorie.