luni, 25 octombrie 2010

In liniste

Singurul lucru pentru care merita sa lupti e linistea. Restul luptelor nu sunt decat niste imitatii ridicole si deformate ale acestei lupte. Intreaga viata e o agonie, o pendulare asimetrica ce se incheie in echilibru, singura liniste de care avem cu totii parte, in mod egal. De ce sa luptam pentru linistea in existenta atunci ? Pentru ca, totusi, s-ar putea sa-i fie superioare celei inexistentiale.

9 comentarii:

  1. daca lupti pt ea ce liniste mai e atunci? iluzii...

    RăspundețiȘtergere
  2. lupti pana o atingi; lupti in sensu ca te antrenezi, iti antrenezi mintea pentru liniste;

    RăspundețiȘtergere
  3. Degeaba lupti pt liniste, ca sa obtii linistea trebuie... sa "let go" (inclusiv pursuitului pentru liniste)!

    RăspundețiȘtergere
  4. De acord, da' ca sa ajungi la nivelul in care poti face asta tre' sa treci prin niste etape, drumul initiatic. Si etapele alea sunt un fel de antrenament, un fel de lupta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Daca mergi in sens invers, ajungi in pula!

    RăspundețiȘtergere
  6. adi spune de repetare (care nu e accelerare - c2) a experimentarii(m). cred ca am mai zis (repetarea :). ce daca. prea e restransa si ignorata. propria existenta, mc2. ignorata.

    linistea este fondul pentru bucurie. ca pauzele in cantece.
    frumosule. nu iti spun degeaba asa. este cea mai realitate dintre visuri. daca poti percepe ceva cat mai concret nu iluzoriu, este frumosul.

    RăspundețiȘtergere
  7. Frumosul neiluzoriu ?:)
    Nu. frumusetea e cat se poate de relativa, deci cat se paote de iluzorie.

    RăspundețiȘtergere