miercuri, 12 ianuarie 2011

Ganduri despre individ

Uneori imi doresc sa-mi pierd individualitatea, sa ma dezintegrez in liniste si ratiune pura, sa pot sa ma uit la mine ca si cum m-as uita la un strain. Mi-ar palcea sa ma plimb pe strada fara sa pot face vreo diferente intre oamneii pe langa care trec, sau intre ei si celelalte forme de viata, ca o frunza batuta de vant printre copacii unei paduri; sa nu stiu ce-i ura sau pasiunea, sa cunosc doar liniste si ratiune.

Individualitatea este un rezultat al perceptiei subiective, un amalgam de sentimente ce curg pritnr-o fanta ingusta numita persoana. Dezintegrarea individualitatii inseamna largirea spre infinit a acelei fante, astfel incat acele sentimente isi pierd exponential din semnificatie si in locul lor ramane un gol imens de liniste. Fara individualitate intreaga existenta apare ca un intreg, un intreg in care indivzii sunt una si acelasi lucru, mici franturi din fractalul existentei.

Ego-ul este inima individului, acel punct gravitational care tine ratiunea intr-o inchisoare de iluzii, prinsa in lanturilile sentimentului care o otravesc. Iluminarea inseamna distrugerea acestui punct si dezintegrarea sentimentelor. Fara ura, pasiune, dorinta de remarcare, remuscare individul se va transforma intr-o forma pura de ratiune ce va transcede nivelul individual de existenta.

Individul nu e ceva rau in sine, dar e o forma de existenta pentru care nu exista motiv de idealizare. Si asta pentru ca individul inseamna relativitate, iar idealizarea unei entitati relative e cat se poate de contradictorie. Astfel, desi justificabila, idealizarea unor sentimente ca iubirea, atasamentul sau a unor pasiuni ca sexul sau dorinta de succes este irationala. E ca si cum i-ai da unui copil niste jucarii rupte si murdare pe care apoi le-ar idolatriza. E justificabil sa actioneze in modul acesta pentru ca jucariile acelea sunt tot ce cunoaste, iar el trebuie sa se joace si desi nu poti acuza copilul de irationalitate, nu poti sa nu observi ca actul in sine e irational. Intr-o lume relativa nu exista idealuri; si pentru asta nu e nevoie sa ne inchipuim lumi noi, evolutii diferite, ci e suficietn sa ne uitam in "ograda" noastra. Canibalismul a fost de multe ori indealizat in cadrul triburilor ce-l practicau. Cu siguranta societatea noastra ar condamna un astfel de ideal, dar paradoxal, ridica la rang inalt sintagma de "arta culinara". Si asta pentru ca hranirea e una din jucariile principale ale individului, cum sa n-o idealizeze ?


E tipic individului sa se idealizeze pe sine.

19 comentarii:

  1. Fara constiinta, individualitate si ratiune nu ar mai exista viata.
    La fel cum sunetul exista doar daca in zona se afla un receptor, la fel si viata: nu exista decat daca e constientizata.

    RăspundețiȘtergere
  2. "Fara constiinta, individualitate si ratiune nu ar mai exista viata." Cu afirmatia asta ucizi cea mai mare parte a vieti de pe Terra :P. Natura ne arata foarte bine ca viata poate sa existe fara constiinta si fara ratiune. Si plantele sunt exemple de viata cu o individualitate scazuta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Viata ar exista, dar cine s-ar mai opri sa o contemple?

    RăspundețiȘtergere
  4. Voi aveti o problema de intelegere... datorata nu intelectului, ci faptului ca nu va preocupati de asceza si meditatie, ca sa progresati spiritual, ca mine, sa intelegeti lucruri mai interesante!
    `Viata`, ca si `constiinta` (cu e) sunt niste concepte care nu desemneaza realitati tangibile.
    Viata este ceva platonic, un principiu. Viata este un prototip, iar `formele de viata` de pe Pamant... sunt manifestari ale principiului vietii.
    Viata este mai presus de existenta vietatilor.
    Viata ar `exista`* si daca ar muri toate fiintele!
    *ma refer la existenta intr-un mod mai fundamental... nu la existenta in sensul materializarii in Univers.
    Deci, asa cum Dumnezeu nu este vaca asta plus vaca aia plus alte alea (mai mult decat suma partilor componente... dar nu sub aspectul emergentei)... similar, nici viata nu este planta aia plus Bete plus Lex...

    RăspundețiȘtergere
  5. @Adi,
    Cum mi-ai putea demonstra ca viata continua dincolo de existenta? (What is that?)
    Am prin ideea ta si e frumoasa, dar e reala?
    Viata existand in afara fiintelor vii. Eu viata as numi-o "de sine statator (statatoare)".

    RăspundețiȘtergere
  6. In primul rand ca viata incepe inainte de `existenta`, de fapt, e eterna, nu incepe sau se termina, ci doar are o anumita perioada in care se manifesta sub forma existentei in Universul material.
    Abordarea mea, relativ originala, este oarecum prin reducere la absurd... demonstrand ca materialismul este fundamental gresit.

    RăspundețiȘtergere
  7. si cum s-o ajuns la eroarea asta, care dupa mine e mai degraba ego-ul decat materia ?

    RăspundețiȘtergere
  8. tocmai ca nu e nicio diferenta!
    ego=dorinta, sursa creatiei, creatia=materia

    RăspundețiȘtergere
  9. asa, si cum s-o ajuns aici altfel decat accidental ?

    RăspundețiȘtergere
  10. Ce accidental?? Te fute la creieri cuvantul asta

    RăspundețiȘtergere
  11. ", ci doar are o anumita perioada in care se manifesta sub forma existentei in Universul material."
    de ce apare perioada asta ?

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu e obligatoriu sa stiu... sau ca toate intrebarile `de ce` sa aiba raspunsuri evidente!

    RăspundețiȘtergere
  13. Io doar intrebam, nu te testam :P. Acuma trec printr-o perioada de idealism si chiar ma intereseaza interpretarile idealiste.

    RăspundețiȘtergere
  14. Ti-au spalat creierii idiotii de ateisti!
    Nu exista `accident`!
    Totul este interconectat, deci toate au ca cauza toate.
    Imbecilii au zis ce nu inteleg ca e accidental... pe urma n-au mai inteles nimic si au zis ca totul e accidental!
    Nimic din ce ti se intampla nu este lipsit de sens... totul este decis de tine si karma!

    RăspundețiȘtergere
  15. Cred ca raspunsu-i undeva la mijloc, da' nu reusesc nicium sa ma opresc din pendulare. Cred ca toata viata o sa fac acelasi lucru :))

    RăspundețiȘtergere
  16. cred ca narcis o inventat laba si mai cred ca tu o duci la paroxism :))

    RăspundețiȘtergere
  17. decat elogiul ei...
    nu as avea cum sa abuzez de ceva, cu atat mai putin sa investesc timp si energie in activitati senzoriale!

    RăspundețiȘtergere